Suflet de copil în jocurile vieții!

Cândva am fost copii. Ne plăcea să alergăm pe lângă bloc, să ne jucăm „de-a v-ați ascunselea”, „baba oarba” sau „Țară, țară vrem ostași”. Probabil, majoritatea încă își aduc aminte de aceste jocuri.

Poate, unii încă își aduc aminte cum voiam să mergem în parc să mâncăm vată pe baț, cum voiam să intrăm pe stadion să vedem echipa favorită, dar nu aveam bani de bilet, cum strângeam alocațiile cu ai noștri colegi pentru a merge în oraș. Bineînțeles, să nu uităm de acele perioade când voiam să fim mari, să impresionăm colegele sau colegii și, nu în ultimul rând, „să nu ne întrebe nimeni de sănătate”.

Anii au trecut și am devenit adulți, însă nici acum nu am uitat să ne jucăm, chiar ne place, numai că jocurile s-au schimbat. Adulți fiind, nu am uitat să alergăm, dar alergăm să ne asigurăm traiul zilei de mâine, adulți fiind, jucăm „pitulușul”… ne ascundem de cei de lângă noi pentru a nu vedea cu adevărat ce este în sufletul nostru. Adulți fiind, jucăm „baba oarba” încercând să nu vedem realitatea de lângă noi și, astăzi, adulți fiind, jucăm „Țara, țara vrem ostaș”…mulți pleacă în diferite țări pentru a-și putea întreține familia.

Practic, jocurile nu s-au schimbat, sunt aceleași …doar că acum le jucăm după alte reguli, în vâltoarea vieții!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *