Drumul vieții este ca un râu! Oricâte pietre există, el merge mai departe

Posted on

Suntem fericiți…da, suntem fericiți și doar noi o știm. Restul? Restul nu mai contează pentru că majoritatea ne văd doar coperți pe care le judecă, fără să fie curioși să răsfoiască măcar câteva pagini din cartea vieții noastre. 

Fericirea noastră ajunge să îi deranjeze pe aceia care abia au gustat din acest sentiment. În loc să se vindece de răutate, cei mai mulți aruncă în stânga și dreapta cu noroi, dar uită că mâinile lor rămân pătate.

Ne-am obișnuit să punem oamenii la zid, să le executăm sufletele, visurile, fără să ne întrebăm ce răni există în ei, ce anume i-a determinat să facă un anumit lucru și care este drumul lor, cu bune și rele.

Unii uită cu desăvârșire ce se află în spatele cuvântului OM și îi interesează mai mult viața altora decât să își rezolve propriile suferințe și neputințe.

În final, acești oameni trebuie să înțeleagă că sufletul rămâne suflet și are simțiri, iar fiecare om are drumul său. Un drum care este ca un râu, indiferent câte pietre vor sta în calea lui, apa merge mai departe.

Bun sau rău, eu merg pe drumul meu. Alții de ce nu pot face la fel?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *