Un oraș prea mare, pentru o viziune prea mică

Posted on

Au trecut trei ani de la alegerile parțiale, trei ani plini de circ, trei ani în care orașul Târgu Jiu a bătut pasul pe loc, decât să meargă înainte…așa cum își doreau târgujienii care au votat schimbarea.

În acești ani s-a discutat, în mare parte, doar despre parcarea Rodna…în condițiile în care sunt multe zone în acest oraș unde nu-ți poți parca mașina. Din câte știu, și sigur nu mă înșel, de locuri de parcare au nevoie și târgujienii din Debarcader, Teilor sau cei din zona Abator.

Nu a existat săptămână sau lună să nu se pomenească de noul stadion…că se va organiza o mare festivitate la inaugurarea acestei baze sportive, că se vor aduce formații celebre, că va veni inclusiv Steaua să joace aici, dar iar am rămas cu promisiuni…stadionul s-a deschis, iar Steaua nu a jucat la Târgu Jiu. Probabil se va juca, până la urmă, supercupa lui „Messi de Târgu Jiu”…supercupă în care va rata, din nou, cu poarta goală.

Mai nou, fiind un oraș european sau cel puțin așa se dorește, jucătorul de fotbal s-a laudăt în acești ani că a realizat un sens giratoriu (cel din Barieră) sau că a modernizat gardul de la cimitir, adevărate realizări pentru comunitate…investiții prin care s-au creat locuri de muncă, s-au adus bani la bugetul local. Dacă nu știți, atunci vă spun eu…inclusiv pentru acest sens giratoriu sau pentru acest gard s-au făcut numeroase „intervenții prin alunecare”…din nou…pe terenul gol.

În același timp, jucătorul de fotbal a umplut orașul cu bannere, prin care dorește să scoată în relief că s-a turnat un strat subțire de asfalt sau că știe să se folosească de gardul unităților de învățământ pentru a se promova.

Tot legat de acești trei ani nu am cum să uit de telenovela CSM-ului…plânsete, țipete, sedințe peste ședințe, dosare, plângeri și, când totul s-a rezolvat, s-a pus batista pe țambal, iar acum avem liniște…mult, prea mulă liniște. Probabil și în acest caz se va înființa o secție și anume: „fugitul cu minciuna în geantă”.

Cea mai mare realizare din ultimii trei ani este aceea că nu mai trebuie să mergem noi la Venția, ci a venit Veneția la noi. De fiecare dată când plouă îmi pregătesc barca…să pot vizita operele lui Brâncuși din Parcul Central, apa mă duce direct la ele.

Acești trei ani au trecut repede…cu puțin spectacol pe scena teatrului din oraș, cu ceva aplauze, cu ceva înjurături, cu blocuri fără apă pe timp de vară, dar mai ales cu concluzia lui „Messi de Târgu Jiu”: „Nu putem reconstrui România cu cei care rămân acasă doar pentru că nu pot să plece!”

P.S. Apropo…încă aștept să fiu invitat la deschiderea primului after-school din Târgu Jiu, realizat în regim public-privat…după cum se promitea prin 2017.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *