Aceste rânduri le-am scris pentru mine, poate și pentru tine!

Posted on

De fiecare dată am spus că drumurile grele sunt cele mai frumoase, mai ales acele drumuri pe care le construiești cu propriile eforturi. În același timp, sunt momente în care trebuie să te regăsești, să îți aduci aminte cine ești și să mergi mai departe…este greu, dar nimic nu este imposibil.

Pare ciudat, dar în urmă cu câteva zile mă gândeam cum împărțeam pliante pentru anumite magazine din oraș, sunt vreo 15 ani de atunci, sau cât de bucuros eram când primeam bursa pe card, prin facultate, datorită rezultatelor obținute prin sesiuni.

Plecând de la aceste gânduri am început să răscolesc prin raftul cu amintiri și am găsit primele poezii scrise, primele reviste în care am publicat, primele articole în care am apărut, am găsit chiar și acea invitație prin care îmi chemam colegii la piesa de teatru scrisă și regizată de mine, undeva prin liceu.

Această dorință de a căuta prin amintiri s-a amplificat, până în acel punct în care m-am întrebat: Eu am scris asta? Eu am făcut asta? Pe bune, chiar eu…?!

După ce am terminat de căutat prin raftul cu amintiri mi-am dat seama că fac aceeași greșeală…pe care o facem majoritatea dintre noi privind evoluția noastră, ne gândim doar la scopul X, dar uităm cu desăvârșire că și mâine, chiar și peste un an, tot noi suntem…indiferent de cum ne vom trăi viața.

Într-un fel sau altul mi-am readus aminte cine sunt…și da…vreau să visez mereu, cu ochii deschiși sau închiși, doar acele lucruri care trebuie să se întâmple, să mă gândesc mereu ce sa va întâmpla mâine sau peste un an, cu toată emoția adunată la un loc, să fiu eu…doar eu.

Aceste rânduri le-am scris pentru mine, poate și pentru tine…cel care le vei citi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *