O zi în „poiana” lui Iocan din Târgu Jiu

Posted on

În ultimele săptămâni m-am simțit ca un personaj din romanul Moromeții…mă și vedeam în poiana lui Iocan, numai că această poiană nu mai există, acum totul s-a mutat la terasele de prin oraș, terase ce iarna se închid, dar care au și baruri…pentru cei care vor să discute, indiferent de anotimp.

În aceste locații se strâng oamenii orașului pentru a dezbate problemele fiecărei străzi în parte, ale țării, dar să schimbe și guverne.

Totul se petrece, parcă, într-un cadru de ședință, cadru cunoscut de fiecare participant. Se vorbește pe rând, se aduc argumente și contra-argumente și destul de rar se aud două voci în același timp. Din când în când se mai aude câte un oftat.

O dezbatere în adevăratul sens al cuvântului, purtată în fața unui pahar de apă sau a unei cești de cafea. Un lucru interesant este că la sfârșit nimeni nu pleacă supărat și toți sunt mulțumiți că și-au spus punctul de vedere.

Fiecare pleacă în direcția lui, cu capul plecat, probabil datorită greutăților de zi cu zi, dar cu speranța în suflet că se vor vedea și a doua zi să schimbe ceva.

Din această experiențe mi-am întărit și mai mult convingerea că atunci când vrei să construiești ceva durabil trebuie să cobori în mijlocul oamenilor, deoarece și ideile lor pot fi utile pentru ziua de mâine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *