Am uitat să ne iubim…puțin, câte puțin

În majoritatea cazurilor vorbim despre trecut, prezent și viitor; vorbim despre furie, mânie, durere, dragoste și emoție…sentimente, stări, pe care nu le înțelegem, nu prea știm cum funcționează.  Ne întâlnim cu ele zilnic, chiar le trăim, dar nu prea știm să le gestionăm. 

Oare de ce…?!…simplu…suntem oameni…ne trezim dimineața…deschidem agenda plină de obiective…intrăm în cotidian, telefonul sună, notificările curg, peste tot postări…dar STOP…am uitat ceva, am uitat de noi și asta se întâmplă zilnic, puțin câte puțin.

Am uitat de cele mai elementare lucruri de pe acest pământ, am uitat de bucurie, de acea dorința de-a trăi, am uitat să mai purtăm zâmbetul pe chip…am uitat să ne întrebăm: „Cine sunt? Ce vreau? De unde vin și încotro mă duc?”

Ne bucurăm doar când parcurgem tot felul de etape ierarhice, mai puțin când ajungem la răscruce de drumuri și nu mai știm ce vrem….componentele noastre: mintea, trupul, sufletul….mereu aleg diferit…încă nu sunt armonizate între ele, iar noi nu ne ocupăm de acest lucru…avem alte priorități.

Am uitat să ne iubim…puțin, câte puțin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *